Pentru majoritatea părinților cu copii surzi sau cu deficiențe de auz, momentul diagnosticului vine ca un șoc și adesea, cu decizii dificile. Una dintre ele este: „Să alegem limba vorbită sau limba semnelor?” Dar, ce-ar fi, dacă am schimba întrebarea în: „De ce nu ambele?”

Accesul timpuriu și complet la limbaj, indiferent în ce formă, este esențial pentru dezvoltarea cognitivă și socială a copilului. Creierul bebelușilor este „programat” să învețe o limbă de la naștere, fie prin sunete, fie prin gesturi. Important este ca bebelușul să aibă o stimulare lingvistică constantă și bogată, încă din primele săptămâni de viață. Fereastra critică pentru dezvoltarea limbajului se închide rapid, iar întârzierile pot avea consecințe de durată asupra dezvoltării cognitive și emoționale.

Mulți părinți aleg implantul cohlear sau aparatul auditiv pentru a le oferi copiilor acces la limba vorbită. Aceste tehnologii pot fi eficiente, dar nu sunt magice. Uneori, intervenția nu se face imediat, pot trece luni pana la implantare și activare, timp în care copilul rămâne fără stimulare lingvistică. Unii copii se dezvolta bine doar cu limba vorbită, însă alții rămân în urmă, chiar și cu terapie intensivă. Aici intervine limba semnelor – nu ca un plan B, ci ca o cale sigură, naturală și eficientă spre limbaj.

În ultimele două decenii, studiile au arătat că expunerea în paralel la limba semnelor și la cea vorbită – ceea ce numim bilingvismul bimodal (vizual si auditiv)  – ajută copiii să atingă etapele naturale ale dezvoltării lingvistice și cognitive. Limba semnelor oferă acces imediat la comunicare, iar vorbirea se poate construi treptat în paralel odată ce implantul sau aparatul auditiv sunt activate. Împreună, cele doua limbi creează o fundație mai solidă pentru învățare și relaționare.

Și nu e nevoie ca părinții să stăpânească perfect limba semnelor. Un studiu de la Universitatea din Boston[1] a arătat ca bebelușii surzi expuși la limba semnelor până la vârsta de 6 luni au avut o dezvoltare normală a vocabularului – chiar dacă părinții lor auzitori învățau semnele din mers. Secretul nu este perfecțiunea, ci expunerea timpurie și consecventă.

Desigur, există și cercetări care atrag atenția asupra nevoii de echilibru. De exemplu, un studiu realizat la Universitatea din Texas[2], a arătat ca unii copii cu implant cohlear, expuși atât la semne, cât și la vorbire, au avut rezultate mai slabe la testele de limbă vorbită, comparativ cu cei crescuți exclusiv în medii orale. Totuși, asta nu înseamnă că limba semnelor „strică” vorbirea – ci mai degrabă ca este nevoie de un echilibru în utilizarea ambelor limbi. Majoritatea studiilor arată că limba semnelor, atunci când este introdusa devreme în paralel cu limba vorbită, nu încetinește vorbirea – dimpotrivă, o poate sprijini, oferind în același timp beneficii cognitive clare.  

Concluzia? Limba semnelor nu închide ușa – ci oferă o plasă de siguranța, un sprijin, o resursa prețioasă pentru dezvoltarea copilului. Când ambele limbi sunt cultivate echilibrat și cu grijă, copiii pot înflori în ambele.

Așadar, să nu ne mai întrebam, «una sau cealaltă».  Într-o lume in care multilingvismul devine tot mai mult normă, haideți să ne întrebăm «Cum îi pot oferi copilului meu TOT ce are nevoie pentru a se dezvolta, a comunica și a socializa ?

Resurse:

1. Caselli, N.; Pyers, J.; & Lieberman, A.M. (2021). Deaf Children of Hearing Parents Have Age-Level Vocabulary Growth When Exposed to American Sign Language by 6 Months of Age. Journal of Pediatrics, 232, p.229-236. 1016/j.jpeds.2021.01.029
2. Davids, R. S., & De Jager, M. (2018). Experiences of hearing parents following their child’s hearing loss diagnosis. Southern African Journal of Social Work and Social Development, 30(2), 1–18.
3. Davidson, K., Lillo-Martin, D., & Chen Pichler, D. (2014). Spoken English language development among native signing children with cochlear implants. Journal of Deaf Studies and Deaf Education, 19(2), 238–250. https://doi.org/10.1093/deafed/ent045
4. Geers, A. E., Mitchell, C. M., Warner-Czyz, A., Wang, N. Y. & Eisenberg, L. S. (2017). Early sign language exposure and cochlear implant outcomes. Pediatrics, 140(1), 1542/peds.2016-3489
5. Mitchiner, J. C. (2015). Deaf parents of cochlear-implanted children: Beliefs on bimodal bilingualism. Journal of Deaf Studies and Deaf Education, 20(1), 51–66. https://doi.org/10.1093/deafed/enu028
6. Secora, K. & Smith, D. (2021). The Benefit of the “And” for Cosiderations of Language Modality for Deaf and Hard of Hearing Children, Perspectives of the ASHA Special Interest Groups. 6(2). p. 397-401. https://doi.org/10.1044/2021_PERSP-20-00267

[1] Caselli, N.; Pyers, J.; & Lieberman, A.M. (2021). Deaf Children of Hearing Parents Have Age-Level Vocabulary Growth When Exposed to American Sign Language by 6 Months of Age. Journal of Pediatrics, 232, p.229-236

[2] Greers, A.E., Mitchell, C.M., Warner-Czyz, A., Wang, N.Y, & Eisenberg, L.S. (2017). Early Sign Language Exposure and Cochlear Implantation Benefits. Pediatrics. 140(1).