Biserica de religie luterană a Surzilor din Oslo, construită în 1974, este condusă în prezent de părintele Surd John. Pereții albi ai bisericii au devenit, pentru trei zile, fundalul unei conversații globale despre știință, identitate și conducere academică. Acolo s-a născut, în mod firesc, un spațiu viu – „Professor Deaf” – primul workshop internațional dedicat persoanelor Surde venite din mai multe țări. Cercetători, profesori, directori de departamente s-au adunat pentru a vorbi despre ceea ce înseamnă să fii „Professor Deaf”: să conduci, să cercetezi, să inspiri.

De la primele momente, s-a simțit că acest eveniment e mai mult decât un workshop: era o întâlnire între academicieni, toți având titlul de profesor doctor. Maartje De Meulder, Joseph Murray și Annelies Kusters au deschis workshopul prezentând conceptul „Dr Deaf”, similar cu cel de la ICED 2025 de la Roma. Ei au subliniat importanța respectării ritmului fiecăruia, având în vedere că persoana Surdă se bazează pe o singură sursă vitală de informare – vederea – ceea ce poate consuma foarte multă energie și poate duce la surmenaj psihic.

Ziua întâi a fost dedicată subiectului „Deaf space”. Participanții au explorat ideea de „deaf, interpreter-free space” ca fiind un loc în care vizibilitatea devine forță, iar vulnerabilitatea un mod de cunoaștere.

Zi după zi, poveștile s-au legat între ele ca firele unei rețele. Carol Padden, decan la University of California San Diego, a vorbit despre drumul ei în conducerea academică. A recunoscut, zâmbind, că a avut noroc: după șapte ani, coordonatorul ei auzitor s-a retras și i-a predat ștafeta, preluând conducerea unui departament – un moment simbolic pentru întreaga comunitate. Dar a adăugat ceva esențial: „Să conduci un departament înseamnă să înțelegi nu doar cultura universității, ci și cultura Surdă și să știi când una o poate submina pe cealaltă.”

Ingela Holmström, director al Departamentului de Limba Semnelor Suedeze la Universitatea Stockholm, a vorbit despre importanța implicării persoanelor Surde din comunitate în cercetare și despre cum prezența lor schimbă cultura instituțională a universităților.

Din Berlin, Christian Rathmann, profesor de Deaf Studies și Interpreting și director al Departamentului de Științe ale Reabilitării la Universitatea Humboldt, a adus o perspectivă profund umană: leadershipul ca echilibru între muncă, sănătate și comunitate. El a vorbit despre cum e să fii un lider și despre cum o echipă devine puternică atunci când are grijă de propria energie. „Leadershipul adevărat”, a spus Rathmann, „înseamnă să creezi un spațiu unde ceilalți se simt în siguranță, ascultați și valorificați.” „Puterea”, mai spunea el, „nu e ceva ce deții, ci ceva ce împarți.”

Peter C. Hauser, neuropsiholog, conduce Centrul de Cercetare pentru Cultură și Limbă, creat pentru a acoperi o lacună importantă în studiile dedicate culturii surzilor. A pornit de la un laborator mic, cu voluntari Surzi, și între timp a construit o comunitate științifică globală la Rochester Institute of Technology. El a comparat apariția noilor domenii de studiu dedicate limbii și culturii comunității Surzilor cu „ouăle de aur” care se ivesc pe parcurs — descoperiri valoroase ce contribuie semnificativ la progresul științific. În prezent, echipa este formată din șase persoane cu grade diferite de surditate, fiecare responsabilă de propriul său domeniu. Peter menține o cultură de laborator pozitivă și un puternic sentiment de apartenență prin diverse metode.

În alt colț al lumii, Annelies Kusters a dezvoltat proiectul MobileDeaf, care investighează IS și mobilitatea în diverse contexte: migrație forțată, căsătorii între persoane de naționalități diferite, mobilitate profesională și turism. Din cercetare în cercetare, echipa ei a descoperit că diversitatea, indiferent de limbă, rasă sau clasă, nu e un obstacol, ci o resursă valoroasă.

Momentul cel mai viu al zilei a treia a fost demonstrația științifică oferită de Audrey Cameron și Gary Quinn, care s-au prezentat, în glumă, ca dr. Brailey și dr. Brawny. Cu umor și pasiune, au arătat cum poate fi predată chimia în BSL. Audrey a coordonat un glosar științific cu peste 4.500 de semne, pentru ca știința să poată fi învățată vizual de toți copiii Surzi. În 2023 a fost numită ofițer al Ordinului Imperiului Britanic (OBE), iar în 2024 a primit titlul de doctor onorific din partea Universității din Vestul Scoției.

Într-o sesiune plină de energie, Wyatt Hall a adus în discuție tema deprivării lingvistice. El a vorbit despre copiii surzi din familii de auzitori care cresc fără acces la limba semnelor și despre trauma invizibilă care rezultă din tăcerea forțată. Carol Padden a evocat cuvintele unui lider Surd: „I am linguistic deprivation”, subliniind că această problemă este trăită direct de mulți. Hall a reluat afirmația, accentuând gravitatea și răspândirea globală a fenomenului.

Carol Padden a subliniat importanța introducerii disciplinei „Deaf Culture” atât în programa școlară, cât și în cea universitară, contribuind la creșterea stimei de sine a copiilor surzi. Joseph Murray a completat: „Este mai degrabă Deaf Gain”, ideea fiind că ceea ce auzitorii percep ca minus se poate transforma în avantaj.

Krister Schönström a adus o reflecție culturală despre diferențele de stil dintre comunicarea Surzilor și cea a auzitorilor. O soluție propusă a fost utilizarea AI pentru redactarea textelor sau colaborarea cu interpreți care cunosc bine diferențele culturale.

Liona Paulus a ridicat o întrebare sensibilă despre etica interpretării, povestind cum, adesea, studenții se adresează interpretului și nu profesorului Surd: „E ca și cum ai vorbi cu umbra, nu cu omul.”

S-a discutat despre folosirea inteligenței artificiale în cercetare ca unealtă de revizuire, despre plata echitabilă a muncii științifice și despre recunoașterea financiară a video-articolelor. Această validare contribuie direct la creșterea încrederii în sine și la poziționarea comunității Surzilor ca partener egal în cercetare și inovație.

Pe măsură ce zilele treceau, devenea clar că „Professor Deaf” nu era doar un eveniment, ci o mișcare. S-a propus ca workshopul să devină o tradiție anuală la Oslo și să fie creată o rețea Deaf Academic Europe.

Astfel, workshopul „Professor Deaf” a fost o demonstrație de solidaritate academică și de putere a cunoașterii Surde. La final, fiecare a plecat cu sentimentul că vizibilitatea Surzilor în știință și educație nu mai este un vis, ci o realitate în construcție.

Marinela Axinte